Publicat în Diverse

Hai să gătim pe Facebook!

Poate ați observat și voi această nouă „modă” foarte interesantă și ingenioasă de pe Facebook. Este vorba de un fel de „speed cooking video” – termenul este absolut creat de mine. Știu că nu sună nicicum dar altul mai bun nu am găsit.

Sunt mai multe pagini de Facebook care se ocupă cu postarea acestor tipuri de videoclipuri concepute pentru a învăța să gătești și nu numai. Poți fi și un bucătar iscusit și să vezi o rețetă super pe care alegi să o faci.

Ați văzut și voi ? Acesta este doar un exemplu, dar mai sunt și alte pagini care postează astfel de videoclipuri. Cât de super este. Filmat în calitate HD, totul este atractiv, curat, explicat destul de bine, zic eu.

Mamă! Când tot prietenii de pe Facebook se apucă să distribuie, iar eu derulez și le văd… mai ceva că îmi vine să mă apuc de gătit. Serios vorbesc.

Mâncărurile prezentate sunt de toate tipurile: supe, feluri principale, deserturi, aperitive etc. Ingredientele sunt destul de accesibile iar preparatele sunt de dificultate medie.

Videoclipul de mai sus este în engleză, de fapt, doar ingredientele sunt în limba engleză. Dar am observat multe clipuri românești și asta mă bucură.

Spuneți voi, nu este o idee bună ? Mai ales când nu ai cină pregătită și vrei ceva rapid.

Anunțuri
Publicat în Poveste

Bătrânul din pod

Poate că va fi cea mai ciudată poveste pe care ați auzit-o, dar, pe mine și câteva „rude ale mele” ne-au terorizat foarte foarte rău (veți înțelege ce vreau să zic mai jos).

Nu știu cum erați voi în copilărie, dar eu am fost extrem de energic ca să zic așa. Eram mai ceva ca o maimuță – la propriu! Mă urcam în copaci, pe garduri, peste tot, oriunde doar să fie un loc la înălțime și periculos dacă se poate (și mie mi se pare ciudat acum :D).

Treaba asta cu urcatul peste tot a ținut mulți ani, cam până am ajuns să merg eu la școală.

roof-windows-704832_640.jpgPărinții mei nu îmi dădeau voie să mă cațăr, dar tot ei știau că un copil trebuie supravegheat și că este năzdrăvan. Sigur, ei nu puteau să fie mereu cu ochii pe mine.

Am descoperit eu, apoi, că la casă noi avem și un pod cu o scară care era permanent în cămară. Când am descoperit eu asta, de frică să nu mă pună cel rău să mă urc acolo, au inventat o poveste. O poveste destul de bine gândită care m-a terorizat mult timp.

Era vorba despre „bătrânul”. El era descris ca un om mare, fioros, rău și care este gata în orice clipă să își apere locuința. Locuința lui era podul, desigur. Părinții mei mi-au spus că oricine urcă în pod este aruncat de acolo.

Mie mi-a fost foarte frică. Nu de aruncat ci de faptul că sus în pod trăia un om și dacă se întâmplă cumva să mă urc, el va veni și mă va speria. Asta nu este tot, la fel și mătușa a „simțit” pe pielea ei puterea bătrânului. Și ea la rândul ei a fost aruncată de acolo
.

Faza ciudată era că de fiecare dată când părinții se urcau în pod pentru anumite treburi, bătrânul nu era niciodată acasă. Deci părinții mei îi știau permanent programul.

Așa am fost eu ținut departe de pod și oricând mă gândesc la asta, mereu sunt amuzat.

Dacă aveți chef și timp, mi-ar plăcea să aud și eu poveștile voastre din copilărie. Să aveți o zi frumoasă! 😀

Image source: NGi

Publicat în Societate

Încălzirea globală și noi

hand-1030565_640.jpg
Image source: geralt

Vrem să trăim cât mai bine cu putinţă, vrem să fim cei mai buni, vrem să avem condiţiile cele mai bune şi să avem tot ce se poate. Ei bine, uităm de ceva foarte important. De ceva fără de care nu putem avea toate acestea, de fapt, nu putem avea nimic. Este vorba de planeta noastră! E vorba despre Pământ.

Nu degeaba peste tot se aude despre încălzirea globală. Dar poate nici nu ne preocupă faptul acesta, poate doar nu înțelegem. Am fost și eu așa! Cum ? Așa că audeam despre „încălzirea globală” și ziceam că e o prostie inventată de cercetători doar ca să ne sperie și ca să aibă ceva de zis și ei. Eh, ce bine era dacă era așa! Dar am aflat că nu e, din păcate. 😦

Încălzirea globală este un fenomen cât se poate de serios și pe care omul nu îl ia în serios. E drept că noi „micii oameni” nu am putea să facem vreo schimbare singuri, fără ajutor. Totuși, fiecare contribuie la acest fenomen.

Fenomenul de încălzire globală reprezintă, pe scurt, creșterea continuă a temperaturilor din ultimele două secole.

Cel mai mare efect asupra încălzirii globale îl au poluarea, emanațiile de gaze care produc, așa numitul, „efect de seră”,  defrișările, erupțiile vulcanice etc.

Defrișarea pădurilor este un alt factor care influențează Citește în continuare „Încălzirea globală și noi”

Publicat în Intamplari

Asociații și fundații pe străzi ?

Nu știu voi câte astfel de experiențe ați avut, dar eu personal, sunt sătul de ele. Mai ales de ultima întâmplare care m-a scos din sărite.

De multe ori tot treceau pe străzi, sunând la poartă niște oameni care ori strângeau bani pentru niște copii bolnavi, ori pentru niște bătrâni, ori pentru alte și alte lucruri. De fiecare dată am ajutat chiar dacă au fost ziarele, televizoarele pline de avertizări la acest gen de oameni. Mai exact, am citit de multe ori că pot să se amestece și oameni care își caută doar propriul interes, fără să ajute pe cineva și doar să ia banii. Dar chiar și cu aceste avertizări, mereu i-am ajutat, văzând pozele cu sărmanii copii mi-a fost milă.

Până acum, când mergând la un magazin, a intrat pe usă o femeie. S-a plimbat puțin printre rafturi, s-a uitat ici colo foarte curioasă. Încă și mie mi s-a părut ceva ciudat la ea. Dintr-odată a început să vorbească tare, zicea ceva care era exact ca o poezie. Avea rimă, avea înțeles, de parcă citea o poezie undeva.

Nu pot să reproduc versurile pe care ea le-a rostit, dar, conținutul a fost următorul: femeia zicea că face parte dintr-o asociație, nu îi mai țin minte numele și ea a venit să strângă bani pentru un copil și dacă poate cineva să ajute, să o facă. Cam acesta era conținutul. Ciudat este că nu avea la ea nici un dosar, ceva hârtii, absolut nimic. Acest lucru mi-a atras atenția. M-am apropiat de ea și i-am zis foarte politicos și liniștit:

– Eu v-aș da doar dacă aș ști că banii ajung la acea familie nevoiașă. De unde știu eu că dvs. sunteți de la asociație. Peste tot am auzit că astfel de lucruri pot fi înșelăciuni.

Atât a ținut discuția noastră. Am spus eu această singură replică. Femeia s-a luat, fără să zică nici un cuvânt și a plecat, de parcă ar fi fost gonită.

Acesta a fost, cu siguranță, o mare înșelătorie. Trebuia să-i cer documente, acte. Dar oricum, nu avea de unde să le scoată. Era cu mâna goală. Nici nu a vrut să dovedească nimic, să mă contrazică. A plecat!

Așa că, trebuie să avem mare grijă cu astfel de oameni fără suflet care urmăresc doar să se îmbogățească pe urma săracilor.

Image source: OpenClipart-Vectors

Publicat în Diverse

Mama pisică…

Avem o „mamă pisică” mai bătrânică să zic așa care a născut două pisicuțe în luna iulie. Noi mai având cinci pisici, (da, cinci pisici! care stau în curte) atenția a fost distribuită asupra tuturor, nu prea am băgat de seamă faptul că îi creștea burta „mamei pisici”.

După puțin timp m-am trezit cu un cântec armonios, mai ceva ca la operă. Păi, ce să zic, erau pisicuțe. Sunetul venea din podul unui hambar și fiind foarte curios, am urcat să văd ce este. Erau două pisicuțe frumoase. Mama era cu ele și le alăpta.

După câteva săptămâni, văzând că pisicile nu apar prin curte și văzând că pisica nu prea stă în hambar și STĂ SĂ ALĂPTEZE PISICILE MARI ALE VECINULUI prin curtea noastră, m-am dus să văd ce era cu ele, de ce nu le-a adus jos ca dintotdeauna.

Le-o fi abandonat ? zic eu.

Le-am adus jos, le-am pus lângă mama lor să sugă. Oh! Pisica mamă a fugit de ele. Am încercat să le dau de mâncare dintr-un bol mic. Nu prea au vrut nici de acolo. Am încercat iar să le alătur mamei, iar ea tot a fugit de parcă nici nu le cunoștea.

M-am gândit ce o să fac cu săracele. Am căutat pe internet și am văzut că în aceste situații se încearcă cu biberon. Până m-am dus la farmacie să cumpăr, pisicile nu erau nicăieri. Le-am căutat la locșorul lor și erau acolo cu mama.


Din toate acestea am învățat că pisicile sunt încăpățânate. Nu vor să fie grăbite, vor să le facă pe toate atunci când vor ele. Am rămas împăcat cu ideea că ea va ști când să le aducă și cum să aibă grijă de ele. 🙂

Image source: clausjuntke

Publicat în Noutati

Dezastrul din Italia

În primul rând, aș vrea să vă zic tuturor: „Bun venit pe blogul meu!”, nu consider că este necesar să scriu un articol în care să mă prezint deoarece pagina: „Despre mine” vă stă la dispoziție. Aceasta este prima postare de pe blog și vreau să vă spun să mă iertați pentru orice eventuală greșeală viitoare deoarece înca nu sunt inițiat în tainele bloggeritului. Și da, sper să vă placă ceea ce o să fac eu aici, ceea ce o să scriu și vă mulțumesc tuturor celor care mă urmăriți și mă veți urmări. Acestea fiind spuse vreau să încep să dezbat întâmplarea tragică ce s-a petrecut în Italia.


Cu toții știm că în data de 24 august, la ora locală 3:36, un cutremur foarte puternic cu magnitudinea de 6,2 grade pe scara Richter s-a produs în centrul Italiei. Cea mai afectată zonă a fost localitatea Amatrice.

Este foarte trist faptul că 308 oameni și-au pierdut viața și peste 1 500 sunt răniți. Vestea chiar m-a șocat foarte tare. Am aflat cele întâmplate de la niște rude stabilite în Italia, care m-au sunat să îmi zică vestea îngrozitoare. Din fericire ei nu locuiesc foarte aproape de epicentru dar și acolo s-a simțit puternic cutremurul.

Eu eram obișnuit și știam chiar de la rudele mele că în Italia, chiar și în zona lor, cutremurele sunt mai frecvente dar de fiecare dată nimic grav nu s-a înregistrat.

Când am auzit vestea, întâi m-am speriat, dar aflând că ei sunt bine, m-am liniștit. Am zis că poate poate nu a fost atât de rău și totul e bine. La momentul acela nici ei nu știau ce s-a întâmplat în realitate, mai târziu am aflat și ei dar și eu de la știri tragedia.

Când am văzut primele imagini am rămas mască! Nu mi-a venit să cred ce mari pagube, de parcă nu era vorba de oraș, de nimic, ci doar de niște rămășițe care au lăsat lacrimi amare pentru locuitori. Auzeam și citeam știrile cum că de la 14 persoane decedate, numărul nu se oprea. Mereu creștea. La fel și pământul, nu se oprea! S-au înregistrat o mulțime de replici, care fiecare și-a lăsat amprenta asupra bieților oameni.

M-am bucurat enorm să aud că s-au amplasat corturi speciale în care persoanele nevoiașe au putut și pot să se adăpostească și să primească ajutorul necesar. Mai mult de atât, felul de paste tradițional din Amatrice numit spaghetti all’amatriciana a fost gătit în speranța de a ajuta persoanele nevoiașe. S-au implicat până și bucătari celebri precum James Oliver. La fel s-au organizat strângeri de fonduri (mâncare, haine etc.)

Acest cutremur, din păcate, a creat multă durere în sufletele multor oameni iar impactul creat va fi foarte greu de uitat. 😦

UPDATE: Guvernul României a declarat ziua de 2 septembrie 2016 drept doliu național în memoria românilor decedați în urma cutremurului produs în Italia.

Image source: The Bees