Publicat în Diverse

Toamnă, dulce toamnă…

autumn-1072827_640.jpg

De când nu am mai postat, toamna și-a intrat în forță, da’ bine de tot. Dimineața și seara, cu greu poți să ieși din casă fără ceva mai gros pe tine, mai ales dacă trebuie să iei și autobusul (autobus care nu a văzut și auzit de căldură și climă în întreaga lui existență).

Nu mă supără deloc lucrul acesta. Mă bucur însă cât pot de toamnă, anotimpul meu preferat. Culorile, toate acele nuanțe maronii, le vezi doar toamna. Frunzele care acoperă drumurile și trotuarele. Soarele care deja se arată istovit de atâta muncă și care strălucește din cel mai frumos toamna! Nici nu pot să compar aceste trei luni minunate din an cu nimic.

Să nu uit de castane. Castanele acelea sălbatice și uriașe care abia așteaptă să le iei cu tine și să le rezervi un loc pe raftul din hol. Nici aroma castanelor coapte toamna nu se compară cu cele pe care le mănânci altcândva, au acel ceva. Poate acea adiere de vânt care îți aduc aminte de ele și care le fac să pară perfecte.

Băncile din parcul plin de frunze aurii, nici nu pot să pară mai confortabile, mai ales când vezi tabloul din jurul tău. Tabloul mirific al toamnei.

Image source: valiunic
.

Anunțuri
Publicat în Diverse

Poveste (II)

Știut-am eu că nu scriu degeaba aici pe blog. Un cavaler curajos a citit povestea de data trecută și a și dat buzna pe tărâm. Nu că ar fi ceva rău, poate dă dovadă de iscusință și de curaj și imediat îi salvează pe oameni de la tristețe.

Degeaba este cavaler dacă vrăjitoarea e încăpățânată. Prima probă pe care cavalerul ar trebui să o treacă pentru a reda fericirea oamenilor este de a aduce o felie de pâine magică vrăjitoarei din pădurea fermecată.

Ar face toate asta chiar ea, vrăjitoarea, doar că stă la mijloc o bătrânețe, vai de ea. Dar e mai bine așa, oamenii au speranța ascunsă în adâncul sufletului că se vor face bine.

Cavalerul află de probă și își dorește mult să o poată trece. Îi e frică, însă, de ce verdict va primi din partea babei. Dacă nu reușește, va trebui să îi slujească până la capătul veacului.

Eroul nostru are curaj, nu îl poate opri nici ploaia de afară și cu pași repezi se îndreaptă spre pădurea fermecată.

Pe drum, el se întâlnește cu un zidar și îl întreabă ce poate să facă ca să aducă felia de pâine.

Zidarul îi răspunde:

– Grea treabă ai cavalere. Întâi mergi, mergi, mergi departe până ce vezi o stână, după aia deja e aproape pădurea. Dar ai grijă, trebuie să ajungi cât timp, încă e zi! Altfel te așteaptă mari necazuri. Dar dacă totuși te va apuca întunericul și ceața, să scoți din pământ o rădăcină de Potin* și să o porți la piept.

Cavalerul se gândește și se înfricoșează. Cum ar putea el să ajungă la pădure într-un interval de timp așa scurt. El îl mai întreabă pe zidar și de felia de pâine. Omul îi spune că el nu a auzit nimic, dar îi mărturisește că pădurea e plină de mistere și niciodată nu ști ce vei găsi.

Citește în continuare „Poveste (II)”

Publicat în Diverse, Societate

Amintiri de la nuntă

photo-256889_640.jpg

Nunțile, cu siguranță, nu mai sunt ca mai demult, din toate punctele de vedere. Asta nu este chiar un lucru rău, de ce ar fi ? Este frumos să vezi cum evoluează toate în timp și asta mă bucură pe mine, personal.

Anul acesta am fost invitat să fiu naș la nunta unui văr apropiat. Am fost la mai multe nunți până atunci (dar încă naș, niciodată :D). Desigur până acum mergeam la nuntă, nu prea știam despre ce e vorba în spatele lucrurilor, în spatele tuturor lucrurilor cochete.

Am fost plăcut surprins să văd că o echipă de filmare, o familie adevărată (chiar era o familie, din câte am înțeles), doi tineri și cei doi părinți filmau fără oprire de la începutul zilei și făceau fotografii celor mai frumoase momente care până la urmă sunt de neuitat.

Era ca și o echipă profesionistă, zic eu, de parcă m-aș fi uitat la „Se strigă darul!”. Camere mici într-o parte și alta, împânzind toată sala, care era un cort superb. Camera mobilă mereu „mobilă” :D. Mereu pe drumuri.

De muzică nici nu zic. Nu era muzică live, ce-i drept, dar a fost totuși destul bine. Dar per total a fost bine, muzică nouă, de petrecere, de nuntă. Tot ce trebuie ca să te simți bine.

Chiar azi am primit albumul care conține PATRU!!! Cd-uri, dar încă nici pe acelea nu a încăput tot materialul. M-am uitat la ele, din mare și chiar m-am simțit din nou parcă acolo.

Doar atât am vrut să evidențiez din postarea de astăzi, faptul că tehnologia  a evoluat și a reușit să facă lucruri impresionante. Iar, dacă există puțin talent și plăcere pentru ceva de acest gen, poți să te numești profesionist. Și faptul că acest talent și această tehnologie mai aduc și bani frumoși, frumoși e și mai bine. 🙂

P.S.:Am uitat de album, care era cât un televizor mai mic. Imagini mari și frumos organizate în ditamai pagina. Paginile groase groase de carton, culori și nuanțe de îți tau răsuflarea.

Image source: jarmoluk

Publicat în Diverse

Hai să gătim pe Facebook!

Poate ați observat și voi această nouă „modă” foarte interesantă și ingenioasă de pe Facebook. Este vorba de un fel de „speed cooking video” – termenul este absolut creat de mine. Știu că nu sună nicicum dar altul mai bun nu am găsit.

Sunt mai multe pagini de Facebook care se ocupă cu postarea acestor tipuri de videoclipuri concepute pentru a învăța să gătești și nu numai. Poți fi și un bucătar iscusit și să vezi o rețetă super pe care alegi să o faci.

Ați văzut și voi ? Acesta este doar un exemplu, dar mai sunt și alte pagini care postează astfel de videoclipuri. Cât de super este. Filmat în calitate HD, totul este atractiv, curat, explicat destul de bine, zic eu.

Mamă! Când tot prietenii de pe Facebook se apucă să distribuie, iar eu derulez și le văd… mai ceva că îmi vine să mă apuc de gătit. Serios vorbesc.

Mâncărurile prezentate sunt de toate tipurile: supe, feluri principale, deserturi, aperitive etc. Ingredientele sunt destul de accesibile iar preparatele sunt de dificultate medie.

Videoclipul de mai sus este în engleză, de fapt, doar ingredientele sunt în limba engleză. Dar am observat multe clipuri românești și asta mă bucură.

Spuneți voi, nu este o idee bună ? Mai ales când nu ai cină pregătită și vrei ceva rapid.

Publicat în Diverse

Mama pisică…

Avem o „mamă pisică” mai bătrânică să zic așa care a născut două pisicuțe în luna iulie. Noi mai având cinci pisici, (da, cinci pisici! care stau în curte) atenția a fost distribuită asupra tuturor, nu prea am băgat de seamă faptul că îi creștea burta „mamei pisici”.

După puțin timp m-am trezit cu un cântec armonios, mai ceva ca la operă. Păi, ce să zic, erau pisicuțe. Sunetul venea din podul unui hambar și fiind foarte curios, am urcat să văd ce este. Erau două pisicuțe frumoase. Mama era cu ele și le alăpta.

După câteva săptămâni, văzând că pisicile nu apar prin curte și văzând că pisica nu prea stă în hambar și STĂ SĂ ALĂPTEZE PISICILE MARI ALE VECINULUI prin curtea noastră, m-am dus să văd ce era cu ele, de ce nu le-a adus jos ca dintotdeauna.

Le-o fi abandonat ? zic eu.

Le-am adus jos, le-am pus lângă mama lor să sugă. Oh! Pisica mamă a fugit de ele. Am încercat să le dau de mâncare dintr-un bol mic. Nu prea au vrut nici de acolo. Am încercat iar să le alătur mamei, iar ea tot a fugit de parcă nici nu le cunoștea.

M-am gândit ce o să fac cu săracele. Am căutat pe internet și am văzut că în aceste situații se încearcă cu biberon. Până m-am dus la farmacie să cumpăr, pisicile nu erau nicăieri. Le-am căutat la locșorul lor și erau acolo cu mama.


Din toate acestea am învățat că pisicile sunt încăpățânate. Nu vor să fie grăbite, vor să le facă pe toate atunci când vor ele. Am rămas împăcat cu ideea că ea va ști când să le aducă și cum să aibă grijă de ele. 🙂

Image source: clausjuntke