Publicat în Diverse

Toamnă, dulce toamnă…

autumn-1072827_640.jpg

De când nu am mai postat, toamna și-a intrat în forță, da’ bine de tot. Dimineața și seara, cu greu poți să ieși din casă fără ceva mai gros pe tine, mai ales dacă trebuie să iei și autobusul (autobus care nu a văzut și auzit de căldură și climă în întreaga lui existență).

Nu mă supără deloc lucrul acesta. Mă bucur însă cât pot de toamnă, anotimpul meu preferat. Culorile, toate acele nuanțe maronii, le vezi doar toamna. Frunzele care acoperă drumurile și trotuarele. Soarele care deja se arată istovit de atâta muncă și care strălucește din cel mai frumos toamna! Nici nu pot să compar aceste trei luni minunate din an cu nimic.

Să nu uit de castane. Castanele acelea sălbatice și uriașe care abia așteaptă să le iei cu tine și să le rezervi un loc pe raftul din hol. Nici aroma castanelor coapte toamna nu se compară cu cele pe care le mănânci altcândva, au acel ceva. Poate acea adiere de vânt care îți aduc aminte de ele și care le fac să pară perfecte.

Băncile din parcul plin de frunze aurii, nici nu pot să pară mai confortabile, mai ales când vezi tabloul din jurul tău. Tabloul mirific al toamnei.

Image source: valiunic
.

Anunțuri
Publicat în Diverse

Poveste (II)

Știut-am eu că nu scriu degeaba aici pe blog. Un cavaler curajos a citit povestea de data trecută și a și dat buzna pe tărâm. Nu că ar fi ceva rău, poate dă dovadă de iscusință și de curaj și imediat îi salvează pe oameni de la tristețe.

Degeaba este cavaler dacă vrăjitoarea e încăpățânată. Prima probă pe care cavalerul ar trebui să o treacă pentru a reda fericirea oamenilor este de a aduce o felie de pâine magică vrăjitoarei din pădurea fermecată.

Ar face toate asta chiar ea, vrăjitoarea, doar că stă la mijloc o bătrânețe, vai de ea. Dar e mai bine așa, oamenii au speranța ascunsă în adâncul sufletului că se vor face bine.

Cavalerul află de probă și își dorește mult să o poată trece. Îi e frică, însă, de ce verdict va primi din partea babei. Dacă nu reușește, va trebui să îi slujească până la capătul veacului.

Eroul nostru are curaj, nu îl poate opri nici ploaia de afară și cu pași repezi se îndreaptă spre pădurea fermecată.

Pe drum, el se întâlnește cu un zidar și îl întreabă ce poate să facă ca să aducă felia de pâine.

Zidarul îi răspunde:

– Grea treabă ai cavalere. Întâi mergi, mergi, mergi departe până ce vezi o stână, după aia deja e aproape pădurea. Dar ai grijă, trebuie să ajungi cât timp, încă e zi! Altfel te așteaptă mari necazuri. Dar dacă totuși te va apuca întunericul și ceața, să scoți din pământ o rădăcină de Potin* și să o porți la piept.

Cavalerul se gândește și se înfricoșează. Cum ar putea el să ajungă la pădure într-un interval de timp așa scurt. El îl mai întreabă pe zidar și de felia de pâine. Omul îi spune că el nu a auzit nimic, dar îi mărturisește că pădurea e plină de mistere și niciodată nu ști ce vei găsi.

Citește în continuare „Poveste (II)”

Publicat în Diverse, Societate

Amintiri de la nuntă

photo-256889_640.jpg

Nunțile, cu siguranță, nu mai sunt ca mai demult, din toate punctele de vedere. Asta nu este chiar un lucru rău, de ce ar fi ? Este frumos să vezi cum evoluează toate în timp și asta mă bucură pe mine, personal.

Anul acesta am fost invitat să fiu naș la nunta unui văr apropiat. Am fost la mai multe nunți până atunci (dar încă naș, niciodată :D). Desigur până acum mergeam la nuntă, nu prea știam despre ce e vorba în spatele lucrurilor, în spatele tuturor lucrurilor cochete.

Am fost plăcut surprins să văd că o echipă de filmare, o familie adevărată (chiar era o familie, din câte am înțeles), doi tineri și cei doi părinți filmau fără oprire de la începutul zilei și făceau fotografii celor mai frumoase momente care până la urmă sunt de neuitat.

Era ca și o echipă profesionistă, zic eu, de parcă m-aș fi uitat la „Se strigă darul!”. Camere mici într-o parte și alta, împânzind toată sala, care era un cort superb. Camera mobilă mereu „mobilă” :D. Mereu pe drumuri.

De muzică nici nu zic. Nu era muzică live, ce-i drept, dar a fost totuși destul bine. Dar per total a fost bine, muzică nouă, de petrecere, de nuntă. Tot ce trebuie ca să te simți bine.

Chiar azi am primit albumul care conține PATRU!!! Cd-uri, dar încă nici pe acelea nu a încăput tot materialul. M-am uitat la ele, din mare și chiar m-am simțit din nou parcă acolo.

Doar atât am vrut să evidențiez din postarea de astăzi, faptul că tehnologia  a evoluat și a reușit să facă lucruri impresionante. Iar, dacă există puțin talent și plăcere pentru ceva de acest gen, poți să te numești profesionist. Și faptul că acest talent și această tehnologie mai aduc și bani frumoși, frumoși e și mai bine. 🙂

P.S.:Am uitat de album, care era cât un televizor mai mic. Imagini mari și frumos organizate în ditamai pagina. Paginile groase groase de carton, culori și nuanțe de îți tau răsuflarea.

Image source: jarmoluk

Publicat în Jocul cuvintelor

Poveste (I)

 

Într-o lume paralelă, nedescoperită de mulți încă, își duc traiul niște oameni într-un ținut  atât de minunat, plin de razele dulci ale Soarelui și de bunăvoința Lunii dar totuși, în sufletele oamenilor este jale cu J mare.

Mai demult nu era așa, nimic nu era, de fapt. Dar prezența oamenilor și mai ales a oamenilor care au greșit destinația vrea să spună o poveste nemuritoare.

Aici, în acest ținut medieval, totul avea un rost, până când a dat buzna o vrăjitoare puternică. Una care a reușit să facă ce nu reușea o ceată întreagă. A pus blesteme pe sufletele oamenilor, fiecare celulă a modificat-o cu răbdare iar astfel i-a înfuriat rău pe oameni, a încercat să pună vrăji și pe pământul acela prețios, dar nu i-a stat în putință acest lucru încă.

Oamenii au rămas cu pietriș în loc de inimă. O sabie le-a fost împunsă drept în inimă. Fete frumoase brunete sunt acum cărunte la păr și e tot mai rău pe zi ce trece. Toată lumea se întreabă când va veni salvarea lor de acolo.

Nu ar fi greu și nici imposibil să o izgonească cineva pe bătrâna vrăjitoare de acolo chiar fără argumente. Trebuie să fie cineva destul de curajos și să aibă niște abilități de luptător pentru a putea trece niște etape.

Etapele sunt făcute de însăși vrăjitoarea, pentru divertismentul  propriu. Prima ar trebui să fie destul de ușoară. Un cavaler hotărât trebuie să se lupte pentru o felie de pâine magică din pădurea fermecată.

(Sper să vedem dacă se arată un cavaler curajos să facă această faptă de vitejie în duzina următoare.)


Particip pentru prima oară la Duzina de cuvinte și am ales să scriu un mini-basm pentru această primă postare din joc. Cuvintele din această săptămână sunt: jale, destinatie, brunete, sabie, pietris, abilitati, etape, felie, celula, infuriat, argumente, medievala. Găsiți restul jucătorilor în tabel pe blogul lui Eddie.

Publicat în leapsa

Leapșa: Dacă aș fi fost…

Am preluat leapșa de la Vero. Îi mulțumesc!

Dacă aș fi fost:

  • o lună: aș fi fost noiembrie;
  • o zi a săptămânii: aș fi fost duminică;
  • o parte a zilei: aș fi fost asfințitul soarelui;
  • o direcție: aș fi fost nordul;
  • o planetă: aș fi fost Pluto;
  • un film: aș fi fost How the Grinch stole Christmas;
  • un lichid: aș fi fost Sprite sau Fanta cu lămâie;
  • o piatră: aș fi fost smarald;
  • un tip de vreme: aș fi fost furtună;
  • un instrument muzical: aș fi fost pian;
  • o emoție: aș fi fost timiditatea;
  • un sunet: aș fi fost sunetul mouseului;
  • un element: aș fi fost apa;
  • un cântec: aș fi fost „Time of my lives”
  • o carte: aș fi fost „Orașul bântuit” (Stephen King);
  • un scriitor: aș fi fost Stephen King;
  • un personaj de ficțiune: aș fi fost Robin Hood;
  • un oraș: aș fi fost New York;
  • o aromă: aș fi fost aroma piperului;
  • o culoare: aș fi fost albastru deschis;
  • un material: aș fi fost bumbac;
  • un cuvânt: aș fi fost gândire;
  • o parte a corpului: aș fi fost gura;
  • un număr: aș fi fost 21;
  • un mijloc de transport: aș fi fost yacht;
  • o haină: aș fi fost o simplă cămașă;

Aș vrea să transmit mai departe leapșa la Poteci de dor, la Petru, Oana (Blogul unei tipe oarecare) și oricui vrea.

Publicat în Poveste

Calmy – episodul 5.1.3

Fiindcă nu vreau să moară povestea, am zis să încerc eu să scriu o continuare la episodul 4.1 al Matildei


Septembrie a promis că își ajută prietenul, nu îl putea lăsa așa pe Calmy. I-a trimis scrisoarea care i-a dat o ultimă fărâmă de speranță protagonistului nostru. În sufletul bietului Calmy toate prindeau viață.

El își zicea:

– Poate acum… poate o să mă iubească și pe mine cineva.home-659495_640.jpg

A dat fuga la sora geamănă a lui Septembrie. În mintea lui zburau toate vorbele bune pe care spera să le audă. De fapt, el le-a și auzit, doar că în varianta lui, așa cum voia el să le audă și să le știe.

Pe chipul lui se citea atâta bucurie încât toate se umpleau de voie bună și orice lucru prindea suflare când trecea el. În final, când a ajuns la Iulia*, fața lui s-a cam schimbat și Calmy părea…

(sunteți liberi să continuați dacă vreți)
*Iulia este sora geamănă a lui Septembrie

Image source: Screamenteagle