Publicat în Diverse

Poveste (II)

Știut-am eu că nu scriu degeaba aici pe blog. Un cavaler curajos a citit povestea de data trecută și a și dat buzna pe tărâm. Nu că ar fi ceva rău, poate dă dovadă de iscusință și de curaj și imediat îi salvează pe oameni de la tristețe.

Degeaba este cavaler dacă vrăjitoarea e încăpățânată. Prima probă pe care cavalerul ar trebui să o treacă pentru a reda fericirea oamenilor este de a aduce o felie de pâine magică vrăjitoarei din pădurea fermecată.

Ar face toate asta chiar ea, vrăjitoarea, doar că stă la mijloc o bătrânețe, vai de ea. Dar e mai bine așa, oamenii au speranța ascunsă în adâncul sufletului că se vor face bine.

Cavalerul află de probă și își dorește mult să o poată trece. Îi e frică, însă, de ce verdict va primi din partea babei. Dacă nu reușește, va trebui să îi slujească până la capătul veacului.

Eroul nostru are curaj, nu îl poate opri nici ploaia de afară și cu pași repezi se îndreaptă spre pădurea fermecată.

Pe drum, el se întâlnește cu un zidar și îl întreabă ce poate să facă ca să aducă felia de pâine.

Zidarul îi răspunde:

– Grea treabă ai cavalere. Întâi mergi, mergi, mergi departe până ce vezi o stână, după aia deja e aproape pădurea. Dar ai grijă, trebuie să ajungi cât timp, încă e zi! Altfel te așteaptă mari necazuri. Dar dacă totuși te va apuca întunericul și ceața, să scoți din pământ o rădăcină de Potin* și să o porți la piept.

Cavalerul se gândește și se înfricoșează. Cum ar putea el să ajungă la pădure într-un interval de timp așa scurt. El îl mai întreabă pe zidar și de felia de pâine. Omul îi spune că el nu a auzit nimic, dar îi mărturisește că pădurea e plină de mistere și niciodată nu ști ce vei găsi.

Cavalerul ajunge la pădure spre apus. Acolo vede o ființă ciudată cu un corn, se înspăimântă dar merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Ajunge în mijlocul pădurii, deja este întuneric beznă! Cavalerul își rupe o rădăcină de Potin* și o strânge în palmă aproape de piept.

Acolo s-a întâlnit cu o sânziană care avea în mână felia de pâine și era cât pe ce să o mănânce. Eroul a țipat iar sânziana a zburat spre el gata să îl doboare. El a început să fugă mâncând pământul, dar și-a adus aminte că el are rădăcina magică și a azvârlit în sânziană.

Aceasta s-a transformat pe loc în stană de piatră, dar nu și felia de pâine. Un corn a căzut lângă ea, cavalerul nu a știu ce este dar l-a luat împreună cu pâinea, iar acum nu mai avea niciun fel de remușcări, nici frică, și a plecat spre vrăjitoarea cea rea. După ce lăsat în urmă pădurea cu forme ciudate și odată ajuns la babă, aceasta nu era bucuroasă de realizarea eroului.

Vrăjitoarea a spus rânjind:

– Să te vedem la următoarele…

<<< Episodul anterior


*Potin = plantă magică care apare doar în această poveste și care are puteri nebănuite asupra sânzienelor și ființelor rele.

În poveste am folosit cuvintele din săptămâna aceasta: ploaia, zidar, stână, verdict, interval, dovadă, forme, rădăcină, corn, bătrânețe, palma, remușcări. Găsiți ceilalți jucători în tabel, aici!

Anunțuri

Autor:

Am decis și eu în sfârsit să îmi deschid un blog. Nu știu ce impact va avea, nici nu vreau să aibă unul. Doar atât vreau, să îmi împărtășeșc părerile și gândurile!

7 gânduri despre „Poveste (II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s